Stejarul Batran
martie 26, 2010 at 12:10 am (Cand ma simt creativ) (lirica romaneasca, melancolie, metafore, poezi)
Aceasta este probabil o provocare pentru mine. O provocare in care urmaresc a-mi dovedi ca pot exprima sentimentele si in limba mea natala. Nu stiu in ce masura am reusit. Va las pe voi sa decideti.
Poezia contine multe metafore, legate majoritatea de viata mea, de modul meu de a percepe aceasta traire efemera pe Pamantul stramosesc. Singura rugaminte este sa nu luati nimic ad literam. In rest, sunt curios sa vad ce interpretari veti da versurilor…
————————————————————————————————————————————–
Batran este stejarul
Incarnat in omul tanar
Far’ de glas si far’ de scop.
Batran se simte centenarul,
Ce prin viata trecut-a greu
Nestiind fericirea, cautand-o far’ de rost.
In zadar suspina trist,
Mugurul cel amagit
De dorinte pamantesti,
Fara a gusta din cele ceresti.
Iar pe tine, floare pura
Far’ de pata, far’ cusur,
Pe tine te invit acum
Sa-mi asculti a mea oftare.
Vorbe, zambete s-aluzii…
Toate dulci si amarui.
In zadar astept prea multe
De la floarea nimanuni…
Nu imi spune ca-ntelegi
Nu imi spune sa zambesc,
In van eu caut alinari
De la floarea far’ de legi.
Zambetul pe buze dulci
Tine loc de rani adanci.
In zadar eu tot te caut
In padurea de frasin
Cand cutreier lumi intregi,
Muscat de al sarpelui venin.
In van, eu imi inec amarul
In al vinului sarut
Sperand ca poate voi uita
Cat de mult sufera stejarul.
Batran e, deci, stejarul
Uitat de lume si de vant
In zadar, zadar, el spera
La un loc pe acest pamant…
